Postări populare
-
Cu 25 milioane motociclete si ceva masini Vietnam este una din cele mai poluate tari din Asia.Poluarea fonica este de nedescris in orasele m... -
Despre frumusetea femeilor din Thailanda s-a tot scris, nu mai intru in detalii.Sunt educate de mici sa fie gratioase, gingase.Reusesc sa fi... -
Cum incepe drumul spre Myanmar?Intimplator.Vezi citeva poze, citesti blogurile altora, care au fost, faci calcule sa vezi daca iti per...
-
Yangon & Bagan series,2012-11-25, DSC_5601, 2012 , a photo by Noel Molony on Flickr.
-
Nu sunt decit doua lucruri interesante de vazut in Xi' an, primul este celebra armata a soldatilor de teracota.Al doilea obiectiv ar fi ...
sâmbătă, 22 decembrie 2012
joi, 6 decembrie 2012
miercuri, 5 decembrie 2012
vineri, 30 noiembrie 2012
duminică, 25 noiembrie 2012
duminică, 18 noiembrie 2012
duminică, 23 septembrie 2012
sâmbătă, 1 septembrie 2012
Mandalay, my love
marți, 21 august 2012
duminică, 12 august 2012
vineri, 27 iulie 2012
duminică, 27 mai 2012
sâmbătă, 26 mai 2012
sâmbătă, 19 mai 2012
Monks in Burma(Myanmar)
DSC_0313, a photo by Noel Molony on Flickr.In fiecare dimineata calugarii isi iau vasul in brate si umbla din poarta in poarta, uneori intr-un sir lung, ce fericire pentru fotograful care poate imortaliza momentul
joi, 17 mai 2012
luni, 14 mai 2012
joi, 10 mai 2012
marți, 27 martie 2012
Burma, Breeze Guesthouse, Mawlamyine
Burma, Breeze Guesthouse, Mawlamyine, a photo by lelia22 on Flickr.
Asta e Breeze Guesthouse, ajunsa celebra , trecuta in Lonely Planet si in Guide de routard numai pentru ca aici lucreaza Mr. Anthony, cel mai celebru ghid din Mawlamyine.
Mr. Anthony , un ghid extraordinar din Mawlamyine
Burma ,Mawlamyine, a photo by lelia22 on Flickr.Mr Anthony lucreaza ca receptioner de noapte la Breeze Guesthouse, Mawlamyine.Toate ghidurile rasfoite de mine il lauda, descriindu-l ca pe un gentleman de moda veche, dar si ca pe un ghid eficient.E greu fara ghid in Mawlamyine.Orasul e mare, al treilea ca marime in Burma, transportul public greu de utilizat, taxiuri putine si scumpe.Asa ca acest om modest si blind, vorbind excelent engleza, gata oricind pentru o suma mica de bani sa plimbe turisti in insulele din jur , pentru ca strainii nu pot sta peste noapte pe insula, este o adevarata comoara.Doar de dragul lui am rabdat lipsa de confort de la Breeze Guesthouse, o pensiune oribila , in ciuda unui aspect exterior impecabil.
O cladire coloniala veche, albastra, asezata pe malul riului, asta e inconfortabila Breeze Guesthouse, unde intilnesti turisti francezi, germani, belgieni, rasfoind paginile ghidului "Lonely Planet" si intrebind de la intrare unde il pot gasi pe Mr.Anthony.Pentru 10$ pe zi ne-a dus pe mine si pe un turist german pe Ogre Island.Insula e interesanta prin modul de viata al localnicilor.Prin nu stiu ce miracol se gospodaresc fara interventia brutala a statului, au o productie de cauciuc si artizanat, suficienta sa finanteze scoli, spital si post de politie.Oamenii sunt saraci, dar primitori.Drumurile sunt catastrofale si pot fi parcurse numai cu trasuri sau cu un vechi Chevrolet care tine loc de autobuz.Te duci cu un ferryboat care la 3 P.M. se intoarce in oras, dupa aceasta ora e exclus sa ramii.Cit astepti ferryboatul Mr.Anthony ne arata o colectie de ilustrate primite de la turisti, poze facute cu turistii care au vizitat insula.
Categoric, e cel mai bun ghid pe care l-am avut si daca citeste cineva , ii spun : mergeti la Mawlamyine, e un loc de vis.Stati unde vreti , dar cautati-l pe Mr. Anthony, va fi un ghid extraordinar, va va ajuta sa vedeti mai bine orasul decit ati face-o singuri.
joi, 1 martie 2012
duminică, 26 februarie 2012
Dogs in Myanmar
O mare problema in Burma : ciinii vagabonzi.Atunci cind vezi ce multi sunt, niciunul nefiind sterilizat vezi catelusi peste tot, iti dai seama ca la noi ceva s-a facut.Eu cel putin nu am vazut catele cu pui in oras.In Burma nu sunt resurse, oamenii trebuie sa aiba grija de propria lor viata, nu se ocupa de sterilizarea ciinilor.M-as mira sa existe undeva un ONG care sa rezolve problema.Cine sa infiinteze un ONG , de unde bani, masini, adaposturi?Nu stiu cu ce se hranesc nefericitele animale, nimeni nu arunca la gunoi resturi comestibile.Probabil multi mor de foame sau rapusi de boli.Sunt flaminzi si daca vezi o haita e bine sa o ocolesti.Nu ezita sa te atace si sunt putine sanse sa te tratezi daca esti muscat.Oare mai sunt cazuri de rabie?Asta nu am aflat, probabil ca sunt.
A doua categorie de ciini:cei de companie.Putini ca numar, stapinii lor fiind oamenii care au scapat de grija zilei de miine.Cred ca primul semn al bogatiei afisate acesta este: catelul.Sunt preferati ciinii de talie mica, agitati si isterici, dar nu conteaza.Iesi cu catelul in lesa, animalul latra asurzitor, mingiiat pe cap cu toata tandretea de care sunt in stare posesorii lor.
A doua categorie de ciini:cei de companie.Putini ca numar, stapinii lor fiind oamenii care au scapat de grija zilei de miine.Cred ca primul semn al bogatiei afisate acesta este: catelul.Sunt preferati ciinii de talie mica, agitati si isterici, dar nu conteaza.Iesi cu catelul in lesa, animalul latra asurzitor, mingiiat pe cap cu toata tandretea de care sunt in stare posesorii lor.
sâmbătă, 4 februarie 2012
duminică, 29 ianuarie 2012
Thanakha ....sau fetele Burmei
Thanakha este o pasta alba obtinuta din lemnul unor copaci amestecata cu apa.Lemnul si cubulete de pasta se comercializeaza in piete, dar nu am aflat ce pret are.Nu cred ca era prea ieftin, daca se obtine din copaci care trec de virsta de 35 de ani..Femeile si copii folosesc pasta in loc de crema pentru fata; are efect antiseptic, contribuind la tratamentul acneii si protejeaza pielea de soare.Ca peste tot in lume obiceiul incepe sa dispara, pacat, fetele femeilor din Burma sunt cele mai interesante vazute pina acum.Daca ajung sa se angajeze la o receptie, intr-o banca sau companie aviatica , primul lucru care dispare din existenta lor sunt minunatele desene cu pasta alba.Apare rujul, rimelul si manichiura.Nici studentele nu isi deseneaza fetele.Copiii mici sunt trimisi la scoala, cel putin fetitele cu cerculete pe obraji, mai tirziu probabil se emancipeaza.In citiva ani turistii vor colinda satele cele mai indepartate sa fotografieze fete pictate cu thanaka.Last day in Yangon , a photo by lelia22 on Flickr.
joi, 26 ianuarie 2012
Yangon{Rangoon) First Day
Ce-am facut eu in primele ore in Yangon...Din fericire o masina veche, angajata de proprietarul hotelului sa ridice clientii m-a adus pina la scara.am avut camera la etajul intii, extraordinar pentru cineva care are un bagaj greu intr-un hotel fara lift.Hotel unde angajatii refuza bacsisul ,ceea ce mie mi s-a intimplat prima oara
Urmeaza spinoasa problema a schimbului valutar.Baiatul de la receptie imi spune sa merg la banca, eu nu stiu prin ce miracol ajung in mult laudata Bogyoke Market.Aici se facea schimb valutar dintotdeauna, vremurile bune au apus, ca peste tot, au mai ramas citiva smecheri care daca nu esti atent inlocuiesc hirtia de 100 dolari cu una de un dolar si pe urma te scot pe tine vinovat.Nu as mai face niciodata schimb, am reusit odata sa schimb la negru, dar a fost asa de riscant ca m-am lasat pagubasa, chiar daca tranzactia a fost incheiata cu un plus de cash pentru mine.
Oamenii sunt saraci in Yangon, ca peste tot in Burma, copii slabuti, care nu au suficienta mincare, vinzatori ambulanti peste tot.Masini multe, vechi, importate din Asia, cu volanul pe dreapta.Autobuze vechi, aglomerate.Foarte multi calugari, cu robe stacojii si vase rotunde in brate, trecind din usa in usa.Nu e o saracie trista, nordcoreeana, nici una isterica, asa cum e la noi.Nu vezi cozi pentru mincare, oamenii traiesc cu 50 dolari pe luna si au poate bani pentru strictul necesar.Chiar daca majoritatea bastinasilor prefera cunoscutul longyi, vad destui tineri in pantaloni si cu tricouri.Orasul nu e foarte aglomerat, ca restul tarii, la densitate a populatiei de 70 locuitori pe kilometrul patrat, tara are un avantaj fata de Vietnam unde nu poti respira.Poluarea mare o simti mai mult in centru, nimeni nu pare sa-si bata capul cu problema asta.Cum nu-si pun problema nici a ciinilor vagabonzi, de ordinul milioanelor.Prin fostele colonii britanice poti vedea case splendide, aici le-au lasat in paragina, foarte putine si sumare lucrari de renovare facute cu ajutorul cultelor.Catolicii, evreii, neoprotestantii au cheltuit bani ca sa pastreze intr-o stare foarte buna lacasul de cult.Cu toate ca evrei ar fi ramas vreo douzeci si cinci iar adeptii altor culte nu trec de patru procente.
Spre seara trebuie sa te intrebi ce vei minca si unde vei minca.raspunsul este unul singur:street food.Femeile din Burma stiu sa faca clatite, banane coapte,chiftelute cu legume, budinca.indieni fac dulciuri.se gasesc frigarui.Oua fierte.Fructe-banane, pomelo, papaya, pepene rosu.Berea nu e foarte ieftina, are o eticheta care indica taxa incasata de guvern.dar odata ajunge omul in Burma.Cheers!.
Urmeaza spinoasa problema a schimbului valutar.Baiatul de la receptie imi spune sa merg la banca, eu nu stiu prin ce miracol ajung in mult laudata Bogyoke Market.Aici se facea schimb valutar dintotdeauna, vremurile bune au apus, ca peste tot, au mai ramas citiva smecheri care daca nu esti atent inlocuiesc hirtia de 100 dolari cu una de un dolar si pe urma te scot pe tine vinovat.Nu as mai face niciodata schimb, am reusit odata sa schimb la negru, dar a fost asa de riscant ca m-am lasat pagubasa, chiar daca tranzactia a fost incheiata cu un plus de cash pentru mine.
Oamenii sunt saraci in Yangon, ca peste tot in Burma, copii slabuti, care nu au suficienta mincare, vinzatori ambulanti peste tot.Masini multe, vechi, importate din Asia, cu volanul pe dreapta.Autobuze vechi, aglomerate.Foarte multi calugari, cu robe stacojii si vase rotunde in brate, trecind din usa in usa.Nu e o saracie trista, nordcoreeana, nici una isterica, asa cum e la noi.Nu vezi cozi pentru mincare, oamenii traiesc cu 50 dolari pe luna si au poate bani pentru strictul necesar.Chiar daca majoritatea bastinasilor prefera cunoscutul longyi, vad destui tineri in pantaloni si cu tricouri.Orasul nu e foarte aglomerat, ca restul tarii, la densitate a populatiei de 70 locuitori pe kilometrul patrat, tara are un avantaj fata de Vietnam unde nu poti respira.Poluarea mare o simti mai mult in centru, nimeni nu pare sa-si bata capul cu problema asta.Cum nu-si pun problema nici a ciinilor vagabonzi, de ordinul milioanelor.Prin fostele colonii britanice poti vedea case splendide, aici le-au lasat in paragina, foarte putine si sumare lucrari de renovare facute cu ajutorul cultelor.Catolicii, evreii, neoprotestantii au cheltuit bani ca sa pastreze intr-o stare foarte buna lacasul de cult.Cu toate ca evrei ar fi ramas vreo douzeci si cinci iar adeptii altor culte nu trec de patru procente.
Spre seara trebuie sa te intrebi ce vei minca si unde vei minca.raspunsul este unul singur:street food.Femeile din Burma stiu sa faca clatite, banane coapte,chiftelute cu legume, budinca.indieni fac dulciuri.se gasesc frigarui.Oua fierte.Fructe-banane, pomelo, papaya, pepene rosu.Berea nu e foarte ieftina, are o eticheta care indica taxa incasata de guvern.dar odata ajunge omul in Burma.Cheers!.
marți, 24 ianuarie 2012
Drumul spre Burma(Myanmar)
Cum incepe drumul spre Myanmar?Intimplator.Vezi citeva poze, citesti blogurile altora, care au fost, faci calcule sa vezi daca iti permiti, cumperi ghiduri si incepi sa te informezi cu citeva luni inainte, sa stii ce te asteapta.Calatoria nu este dintre cele mai usoare, nu este foarte simpla si nici ieftina.Recomandata celor care au calatorit mult sau au fost si in alte tari asiatice.Nu e nici foarte ieftina, nicaieri nu se potriveste mai bine zicala cu socoteala de acasa.Sigur, celor cu bani foarte multi le va fi mai usor, dar asta e peste tot.Deocamdata se cere viza, sistemul de viza pe aeroport-on arrival fiind suspendat de la ultimele alegeri pina in prezent.Pot primi VOA cei care iau Myanmar Airlines din Siem Reap, dar cum lucrurile se schimba de la o luna la alta, nimeni nu stie ce ne aduce viitorul.Parerea mea: luati viza de la ambasada din Bangkok.Daca aveti drum prin marile capitale-Londra, Berlin, Paris, Belgrad cu trei luni inaintea plecarii puteti cere viza la ambasadele Myanmar.Viza turistica se da pe 28 de zile, de fapt pe 29, probabil in caz de intirziere a avionului.Totusi, se poate prelungi in cazuri de exceptie-boala- dar asta cere un drum la aeroportul din Yangon, se taxeaza trei dolari pe zi si se prelungeste cu maximum 15 zile.Pentru viza aveti nevoie de un formular completat, doua poze de pasaport, copie dupa pasaport , primele pagini si 25 $ in moneda tarii unde platiti, in Bangkok 850 Baht.Pentru viza in regim de urgenta se plateste cu cincizeci la suta in plus.Bineinteles, pe formularul dat de ambasada, unde se trece ocupatia, locul de munca.etc .nu se va trece niciodata jurnalist, fotograf.Dotarea tehnica a ambasadei fiind foarte slaba, nu sunt sanse sa-i depisteze pe eventualii ziaristi, dar e bine sa fiti prudent.Nu contati niciodata pe nepasarea autoritatilor si nu depasiti termenul de sedere, in primul rind niciun hotel nu va cazeaza.Romania nu are ambasada sau consulat in Yangon , in caz de forta majora trebuie sa sunati la ambasada din Bangkok.
Nu plecati in Myanmar neinformat, nu faceti economie la ghiduri, harti spunind ca va descurcati la fata locului.Ajungeti intr-o tara splendida, dar cu grave probleme economice, nimeni nu da harti gratis.Puteti primi una pe aeroport sau la centrul de informatii pentru turisti din Yangon si Mandalay.Hotelul unde va cazati va da la cerere o harta sumara, sa va puteti orienta in oras, dar sunt cazuri in care proprietarul schiteaza pe hirtie cele mai importante obiective si cu asta se alege turistul.
in poza de mai sus vedeti Beautiland 2 Hotel, de fapt o simpatica guesthouse unde am petrecut prima noapte dar si ultimele nopti pe pamint burmez.Cazarea mi-am facut-o din tara pe internet, m-au luat de la aeroport pentru 5 dolari, un pret corect, aeroportul fiind foarte departe.Hotelul nu e cel mai luxos din Yangon, sunt altele mult mai bune ,dar in tara asta turistii cu bani nu se amesteca cu turistii saraci.Bogatii locuiesc in zona rezidentiala, unde sunt lacuri, restaurante, verdeata, trafic redus, seamana cu cartierul Primaverii din Bucuresti.Dezavantajul-sunt departe de centru, fiind legati de transportul cu taximetrele si de cel mai apropiat restaurant, nu sunt vinzatori ambulanti in zonele selecte.Adica sunt inchisi intr-un fel de ghetto.Turistii cu rucsac stau in centru, acolo fiind improvizate vesele guesthouses in cladiri care initial au avut alta destinatie.avantajul turistilor cu bani putini: stau central, ajung repede si usor in piata si la gara.Au nevoie de taxi daca vor sa viziteze obiective turistice indepartate sau sa ia masa intr-un restaurant select.
Distantele sunt mari in Yangon, trotuarele in stare foarte proasta, nu cred ca ar fi mai mare necaz decit sa te impiedici si sa te ranesti, asistenta medicala fiind ca si inexistenta.Pe o strada paralela am vazut un cabinet medical, cu profil ortopedie, e bine de retinut.
Beautiland hotel are in primul rind un staff extraordinar, patronul e foarte simpatic, vorbeste perfect engleza, baietii de la receptie la fel, chiar si cei care fac curat se descurca onorabil.Atmosfera e foarte placuta, micul dejun extraordinar, cel mai bun din toata excursia.Ce m-a surprins placut; totul era natural, nimic nu era cu Euri .Patronul om informat ne-a sfatuit sa mincam tot din farfurie pe motiv ca in Europa consumam numai chimicale.In timpul acesta la televizor erau stirile in limba engleza, manifestantii din Grecia rupeau tot, politia riposta.As fi vrut sa-i intreb pe cei din staff ce cred ei despre astea ,dar m-am abtinut de la comentarii politice.Aveam sa ma conving mai tirziu ca sustin opozitia.Sosea regulat la hotel un ziar local in limba engleza, pastrat cu sfintenie in colectie.Beautiland 2 functioneaza de 15 ani asa ca lucrurile merg bine, sunt organizati, poti sa-i intrebi orice, cheama un taxi, pastreaza bagajele turistilor plecati in excursie.Culmea, am incercat sa-i dau un bacsis baiatului care mi-a dus valiza si a refuzat, asa ca chestiunea a cazut definitiv in aceasta excursie, nici eu nu pot suporta multe refuzuri.
Nu plecati in Myanmar neinformat, nu faceti economie la ghiduri, harti spunind ca va descurcati la fata locului.Ajungeti intr-o tara splendida, dar cu grave probleme economice, nimeni nu da harti gratis.Puteti primi una pe aeroport sau la centrul de informatii pentru turisti din Yangon si Mandalay.Hotelul unde va cazati va da la cerere o harta sumara, sa va puteti orienta in oras, dar sunt cazuri in care proprietarul schiteaza pe hirtie cele mai importante obiective si cu asta se alege turistul.
in poza de mai sus vedeti Beautiland 2 Hotel, de fapt o simpatica guesthouse unde am petrecut prima noapte dar si ultimele nopti pe pamint burmez.Cazarea mi-am facut-o din tara pe internet, m-au luat de la aeroport pentru 5 dolari, un pret corect, aeroportul fiind foarte departe.Hotelul nu e cel mai luxos din Yangon, sunt altele mult mai bune ,dar in tara asta turistii cu bani nu se amesteca cu turistii saraci.Bogatii locuiesc in zona rezidentiala, unde sunt lacuri, restaurante, verdeata, trafic redus, seamana cu cartierul Primaverii din Bucuresti.Dezavantajul-sunt departe de centru, fiind legati de transportul cu taximetrele si de cel mai apropiat restaurant, nu sunt vinzatori ambulanti in zonele selecte.Adica sunt inchisi intr-un fel de ghetto.Turistii cu rucsac stau in centru, acolo fiind improvizate vesele guesthouses in cladiri care initial au avut alta destinatie.avantajul turistilor cu bani putini: stau central, ajung repede si usor in piata si la gara.Au nevoie de taxi daca vor sa viziteze obiective turistice indepartate sau sa ia masa intr-un restaurant select.
Distantele sunt mari in Yangon, trotuarele in stare foarte proasta, nu cred ca ar fi mai mare necaz decit sa te impiedici si sa te ranesti, asistenta medicala fiind ca si inexistenta.Pe o strada paralela am vazut un cabinet medical, cu profil ortopedie, e bine de retinut.
Beautiland hotel are in primul rind un staff extraordinar, patronul e foarte simpatic, vorbeste perfect engleza, baietii de la receptie la fel, chiar si cei care fac curat se descurca onorabil.Atmosfera e foarte placuta, micul dejun extraordinar, cel mai bun din toata excursia.Ce m-a surprins placut; totul era natural, nimic nu era cu Euri .Patronul om informat ne-a sfatuit sa mincam tot din farfurie pe motiv ca in Europa consumam numai chimicale.In timpul acesta la televizor erau stirile in limba engleza, manifestantii din Grecia rupeau tot, politia riposta.As fi vrut sa-i intreb pe cei din staff ce cred ei despre astea ,dar m-am abtinut de la comentarii politice.Aveam sa ma conving mai tirziu ca sustin opozitia.Sosea regulat la hotel un ziar local in limba engleza, pastrat cu sfintenie in colectie.Beautiland 2 functioneaza de 15 ani asa ca lucrurile merg bine, sunt organizati, poti sa-i intrebi orice, cheama un taxi, pastreaza bagajele turistilor plecati in excursie.Culmea, am incercat sa-i dau un bacsis baiatului care mi-a dus valiza si a refuzat, asa ca chestiunea a cazut definitiv in aceasta excursie, nici eu nu pot suporta multe refuzuri.
duminică, 22 ianuarie 2012
Pagoda Botahtaung, Yangon
Ultima seara in Yangon, ultima vizita...la Botahtaung Pagoda, veche de 2500 ani.Aflata pe malul riului Yangon, ajungi dupa jumatate de ora de mers pe Strand Road.Se plateste taxa de intrare, atit pentru vizitator, cit si pentru aparatul de fotografiat.Numele de Botahtaung ar veni de la cuvintul Bo care inseamna cap si tahtaung care inseamna mii.Faca trimitere la conducatorii care au adus relicvele lui Buddha din India in Burma.Last day in Yangon 050, a photo by lelia22 on Flickr.
sâmbătă, 21 ianuarie 2012
marți, 3 ianuarie 2012
duminică, 1 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)