Cum calatoresti in Mandalay

Woman in Yangon

Woman in Yangon , a photo by lelia22 on Flickr.

Evora, Portugal

Street food in Mawlamyine

 

Little non in Yangon

 

Monk in Mandalay

 

Bangkok.Ferry crossing Chao Praya River

Bangkok 9 061, a photo by lelia22 on Flickr.

Sunset in Bangkok

Bangkok .Pericol de inundatii

Bangkok 9 042, a photo by lelia22 on Flickr.

Monks in Burma(Myanmar)

DSC_0313, a photo by Noel Molony on Flickr.In fiecare dimineata calugarii isi iau vasul in brate si umbla din poarta in poarta, uneori intr-un sir lung, ce fericire pentru fotograful care poate imortaliza momentul

Golden Rock Myanmar

Golden Rock Myanmar, a photo by Mike Wright on Flickr.

Monks in Burma(Myanmar)

DSC_0367, a photo by Noel Molony on Flickr.

Myanmar(Birmania)

Transportul in Birmania

Burma, Breeze Guesthouse, Mawlamyine

Burma, Breeze Guesthouse, Mawlamyine, a photo by lelia22 on Flickr.
Asta e Breeze Guesthouse, ajunsa celebra , trecuta in Lonely Planet si in Guide de routard numai pentru ca aici lucreaza Mr. Anthony, cel mai celebru ghid din Mawlamyine.

Mr. Anthony , un ghid extraordinar din Mawlamyine

Burma ,Mawlamyine, a photo by lelia22 on Flickr.Mr Anthony lucreaza ca receptioner de noapte la Breeze Guesthouse, Mawlamyine.Toate ghidurile rasfoite de mine il lauda, descriindu-l ca pe un gentleman de moda veche, dar si ca pe un ghid eficient.E greu fara ghid in Mawlamyine.Orasul e mare, al treilea ca marime in Burma, transportul public greu de utilizat, taxiuri putine si scumpe.Asa ca acest om modest si blind, vorbind excelent engleza, gata oricind pentru o suma mica de bani sa plimbe turisti in insulele din jur , pentru ca strainii nu pot sta peste noapte pe insula, este o adevarata comoara.Doar de dragul lui am rabdat lipsa de confort de la Breeze Guesthouse, o pensiune oribila , in ciuda unui aspect exterior impecabil.
     O cladire coloniala veche, albastra, asezata pe malul riului, asta e  inconfortabila Breeze Guesthouse, unde intilnesti turisti francezi, germani, belgieni, rasfoind paginile ghidului "Lonely Planet" si intrebind de la intrare unde il pot gasi pe Mr.Anthony.Pentru 10$ pe zi ne-a dus pe mine si pe un turist german pe Ogre Island.Insula e interesanta prin modul de viata al localnicilor.Prin nu stiu ce miracol se gospodaresc fara interventia brutala a statului, au o productie de cauciuc si artizanat, suficienta sa finanteze scoli, spital si post de politie.Oamenii sunt saraci, dar primitori.Drumurile sunt catastrofale si pot fi parcurse numai cu trasuri sau cu un vechi Chevrolet care tine loc de autobuz.Te duci cu un ferryboat care la 3 P.M. se intoarce in oras, dupa aceasta ora e exclus sa ramii.Cit astepti ferryboatul  Mr.Anthony  ne arata o colectie de ilustrate primite de la turisti, poze facute cu turistii care au vizitat insula.
 Categoric, e cel mai bun ghid pe care l-am avut si daca citeste cineva , ii spun : mergeti la Mawlamyine, e un loc de vis.Stati unde vreti , dar cautati-l pe Mr. Anthony, va fi un ghid extraordinar, va va ajuta sa vedeti mai bine orasul decit ati face-o singuri.

Last day in Yangon 210

Last day in Yangon 210, a photo by lelia22 on Flickr.

Dogs in Myanmar

O mare problema in Burma : ciinii vagabonzi.Atunci cind vezi ce multi sunt, niciunul nefiind sterilizat vezi catelusi peste tot, iti dai seama ca la noi ceva s-a facut.Eu cel putin nu am vazut catele cu pui in oras.In Burma nu sunt resurse, oamenii trebuie sa aiba grija de propria lor viata, nu se ocupa de sterilizarea ciinilor.M-as mira sa existe undeva un ONG care sa rezolve problema.Cine sa infiinteze un ONG , de unde bani, masini, adaposturi?Nu stiu cu ce se hranesc nefericitele animale, nimeni nu arunca la gunoi resturi comestibile.Probabil multi mor de foame sau rapusi de boli.Sunt flaminzi si daca vezi o haita e bine sa o ocolesti.Nu ezita sa te atace si sunt putine sanse sa te tratezi daca esti muscat.Oare mai sunt cazuri de rabie?Asta nu am aflat, probabil ca sunt.
A doua categorie de ciini:cei de companie.Putini ca numar, stapinii lor fiind oamenii care au scapat de grija zilei de miine.Cred ca primul semn al bogatiei afisate acesta este: catelul.Sunt preferati ciinii de talie mica, agitati si isterici, dar nu conteaza.Iesi cu catelul in lesa, animalul latra asurzitor, mingiiat pe cap cu toata tandretea de care sunt in stare posesorii lor.

Copii in Burma

Thanakha ....sau fetele Burmei

Thanakha este o pasta alba obtinuta din lemnul unor copaci  amestecata cu  apa.Lemnul si cubulete de pasta se comercializeaza in piete, dar nu am aflat ce pret are.Nu cred ca era prea ieftin, daca se obtine din copaci care trec de virsta de 35 de ani..Femeile si copii folosesc pasta in loc de crema pentru fata; are efect antiseptic, contribuind la tratamentul acneii si protejeaza pielea de soare.Ca peste tot in lume obiceiul incepe sa dispara, pacat, fetele femeilor din Burma sunt cele mai interesante vazute pina acum.Daca ajung sa se angajeze la o receptie, intr-o banca sau  companie aviatica , primul lucru care dispare din existenta lor sunt minunatele desene cu pasta alba.Apare rujul, rimelul si manichiura.Nici studentele nu isi deseneaza fetele.Copiii mici sunt trimisi la scoala, cel putin fetitele cu cerculete pe obraji, mai tirziu probabil se emancipeaza.In citiva ani turistii vor colinda satele cele mai indepartate sa fotografieze fete pictate cu thanaka.
Last day in Yangon , a photo by lelia22 on Flickr.

Yangon{Rangoon) First Day

Ce-am facut eu in primele ore in Yangon...Din fericire o masina veche, angajata de proprietarul hotelului sa ridice clientii m-a adus pina la scara.am avut camera la etajul intii, extraordinar pentru cineva care are un bagaj greu intr-un hotel fara lift.Hotel unde angajatii refuza bacsisul ,ceea ce mie mi s-a intimplat prima oara
Urmeaza spinoasa problema a schimbului valutar.Baiatul de la receptie imi spune sa merg la banca, eu nu stiu prin ce miracol ajung in mult laudata Bogyoke Market.Aici se facea schimb valutar dintotdeauna, vremurile bune au apus, ca peste tot, au mai ramas citiva smecheri care daca nu esti atent inlocuiesc hirtia de 100 dolari cu una de un dolar si pe urma te scot pe tine vinovat.Nu as mai face niciodata schimb, am reusit odata sa schimb la negru,  dar a fost asa de riscant ca m-am lasat pagubasa, chiar daca tranzactia a fost incheiata cu un plus de cash pentru mine.
Oamenii sunt saraci in Yangon, ca peste tot in Burma, copii slabuti, care nu au suficienta mincare, vinzatori ambulanti peste tot.Masini multe, vechi, importate din Asia, cu volanul pe dreapta.Autobuze vechi, aglomerate.Foarte multi calugari, cu robe stacojii si vase rotunde in brate, trecind din usa in usa.Nu e o saracie trista, nordcoreeana, nici una isterica, asa cum e la noi.Nu vezi cozi pentru mincare, oamenii traiesc cu 50 dolari pe luna si au poate bani pentru strictul necesar.Chiar daca majoritatea bastinasilor prefera cunoscutul longyi, vad destui tineri in pantaloni si cu tricouri.Orasul nu e foarte aglomerat, ca restul tarii, la densitate a populatiei de 70 locuitori pe kilometrul patrat, tara are un avantaj fata de Vietnam unde nu poti respira.Poluarea mare o simti mai mult in centru, nimeni nu pare sa-si bata capul cu problema asta.Cum nu-si pun problema nici a ciinilor vagabonzi, de ordinul milioanelor.Prin fostele colonii britanice poti vedea case splendide, aici le-au lasat in paragina, foarte putine si sumare lucrari de renovare facute cu ajutorul cultelor.Catolicii, evreii, neoprotestantii au cheltuit bani ca sa pastreze intr-o stare foarte buna lacasul de cult.Cu toate ca evrei ar fi ramas vreo douzeci si cinci iar adeptii altor culte nu trec de patru procente.
Spre seara trebuie sa te intrebi ce vei minca si unde vei minca.raspunsul este unul singur:street food.Femeile din Burma stiu sa faca clatite, banane coapte,chiftelute cu legume, budinca.indieni fac dulciuri.se gasesc frigarui.Oua fierte.Fructe-banane, pomelo, papaya, pepene rosu.Berea nu e foarte ieftina, are o eticheta  care indica taxa incasata de guvern.dar odata ajunge omul in Burma.Cheers!.